|
Catalog Produse
Echipamente de curent continuu Redresoare modulareRedresoare compacteConvertoare cc - ccRedresoare rack ETSI 300Surse neîntreruptibile UPS-uri monofazateUPS-uri trifazateUPS-uri de exteriorUPS-uri pentru uz medicalInvertoare Invertoare 24VccInvertoare 48VccInvertoare 220VccAcumulatori staţionari Acumulatori AGM VRLAAcumulatori GelGrupuri electrogene Grupuri electrogene DieselGrupuri electrogene pe gaz |
Ghid tehnic
Care sunt diferentele intre diferitele tipuri de UPS-uri?
Topologia Standby Este cea mai simplă arhitectură de UPS. În prezenţa tensiunii de reţea, ieşirea este alimentată direct de la intrare prin intermediul unui filtru foarte simplu. În cazul apariţiei unei pene de curent un releu comută ieşirea pe un invertor alimentat din baterii. Dezavantaje: Protecţie aproape inexistentă, timp transfer mare, calitate redusă
Topologia Line Interactive oferă în plus faţă de Standby o funcţie numită AVR (Automatic Voltage Regulation). În caz de depăşire a limitelor admise pentru tensiunea de intrare, un comutator special va selecta o altă înfăşurare de tensiune a transformatorului "Buck and Boost" astfel încât tensiunea de ieşire să rămână în parametrii prestabiliţi. Această tehnică permite obţinerea unei tensiuni de ieşire mai stabile în cazul unei tensiuni de reţea fluctuante. De asemenea au loc mai puţine transferuri în modul de funcţionare pe baterii, acestea putând fi menţinute încărcate pentru cazurile de urgenţă.
Topologia dublă conversie (online) Tensiunea de ieşire este generată în permanenţă de un invertor alimentat din baterii. În acelaşi timp bateriile sunt reîncărcate de un redresor. Această arhitectură a sistemului permite obţinerea unui timp de transfer zero în cazul apariţiei unei întreruperi ale tensiunii de reţea. Un comutator de bypass asigură continuitatea alimentării consumatorilor în cazul defectării electronicii sau a apariţiei de suprasarcini.
UPS-uri cu ferorezonanţă controlată Topologia acestui tip de UPS are la bază un transformator special care utilizează principiul ferorezonanţei electromagnetice. Avantajul acestei tehnologii este imunitatea la perturbaţii şi capabilitatea de a furniza o tensiune de ieşire foarte constantă indiferent de tensiuneaaplicată la intrare. Transformatorul ferorezonant poate atenua perturbaţiile apărute la intrare în raportul 1000:1. Datorită curenţilor de scurgere extrem de mici, conform normelor de securitate în vigoare acest UPS este singurul atestat să alimenteze aparatură de uz medical. Dezavantaje: Dimensiuni fizice, cost Redundanţa se referă la adăugarea în sistemul redresor a unui număr de module redresoare în plus faţă de cele necesare acoperirii cerinţelor de putere ale sistemului. Prin această metodă creşte fiabilitatea sistemului redresor, astfel încât în cazul defectării unui modul sistemul rămâne funcţional 100%. Tipic, majoritatea sistemelor redresoare folosite în telecomunicaţii folosesc redundanţă N+1, in care sistemul conţine un modul redresor în plus. Limitarea puterii este o funcţie oferită de redresoarele moderne, în care nivelul puterii de ieşire este menţinut constant indiferent de variaţiile tensiunii de ieşire. Această funcţie este utilă în special în condiţii de supraîncărcare, când unul sau mai multe module redresoare dintr-un sistem de cc sunt nefuncţionale şi este necesară o reîncărcare rapidă a bateriei descărcate. U este o unitate de lungime folosită în mod uzual pentru exprimarea înălţimii echipamentelor într-o incintă tip rack. 1U = 1,75 inch = 44,45mm. Uneori se foloseşte şi exprimarea RU (Rack Unit) De exemplu un echipament cu înălţimea 2U va avea 3,5 inch sau 88,9mm Este vorba despre module redresoare sau invertoare special proiectate pentru a putea fi adăugate sau scoase într-un sistem redresor (respectiv invertor) modular aflat în serviciu, fără a fi necesară întreruperea funcţionării sistemului şi fără afectarea consumatorilor. Timpul de backup la un sistem de electroalimentare în curent continuu este perioada de funcţionare în sarcină în timpul unei pene de curent în care bateria de acumulatori se descarcă până la tensiunea de 1,75V/celulă. MTBF este un parametru folosit pentru exprimarea fiabilităţii unui echipament. MTBF = Mean Time Between Failures. Este o valoare statistică care cuantifică timpul mediu între două defectări. În general se calculează prin una din metodele Telcordia (definit în SR-332) sau MIL-HDBK 217F. Cu cât parametrul MTBF este mai mare, echipamentul are şanse mai mici de a se defecta. SNMP = Simple Network Management Protocol. Este un set standard de reguli pentru transmiterea şi recepţionarea de date. Dezvoltate în 1988, aceste reguli oferă o bază pentru softurile de reţea şi firmware. Compensarea temperaturii într-un sistem de cc este procedeul de variere a tensiunii de încărcare aplicate bateriei de acumulatori în funcţie de temperatura bateriei. Numărul lui Peukert este un indicator al rezistenţei interne a unui acumulator, fiind un parametru pe bază căruia se poate evalua capacitatea acestuia de a genera curent în timp. Acest număr este un exponent în ecuaţia lui Peukert T = C / In
unde T = timpul în ore, C = capacitatea teoretică în amperi oră, I = curentul în amperi, n = numărul lui Peukert Date de intrare Viaţa unui acumulator capsulat este determinată de mai mulţi factori. Cei mai importanţi sunt temperatura, adâncimea şi rata descărcării, numărul de cicluri încărcare-descărcare. Într-o aplicaţie FLOAT bateria de acumulatori se încarcă în mod constant şi se descarcă doar ocazional. Un exemplu de aplicaţie FLOAT îl reprezintă sistemele de electroalimentare pentru telecomunicaţii, unde bateria este solicitată doar în timpul penelor de tensiune. În aplicaţiile ciclice bateria este încărcată şi descărcată în mod regulat. Bateriile de stocare a energiei folosite în sistemele de energie regenerabilă sunt un exemplu de aplicaţie de funcţionare ciclică. Încărcarea excesivă este cel mai distructiv proces din viaţa unui acumulator. Curentul excesiv de încărcare face ca părţi din stratul de oxid de pe plăcile acumulatorului să se desprindă şi să cadă pe fundul recipientului. De asemenea supraîncălzirea apărută duce la evaporarea apei din electrolit. În zonele unde nu mai există stratul de oxid, plăcile devin inactive, reducând capacitatea acumulatorului. Acumulatorii capsulaţi sunt de asemenea vulnerabili la această problemă, în special datorită faptului că apa evaporată datorită supraîncălzirii nu poate fi completată. |